O fi Mozart “atractia” principala a orasului, insa, eu Dom ca cel din Salzburg n-am mai vazut, si-am vazut multe la viata mea de calatoare.

Cred ca destinul acestei constructii a fost nu atat sa uimeasca, ci mai ales sa supravietuiasca pentru ca a fost daramata, reconstruita, iar daramata si iar reconstruita de vreo cateva ori, ca sa nu mai amintesc c-a “trait” vreo 7 incendii devastatoare.

Oricat v-as povesti eu despre picturile religioase incredibile semnate Mascagni sau despre stucaturile filigranate, despre imensitatea maiestuoasa a interiorului, despre cele trei mari usi de bronz, care intruchipeaza cele trei virtuti despre care aminteste si Pavel in intaia lui Epistola catre corinteni: dragostea, credinta si speranta, despre cele sapte clopote care bat, despre ingerii care tin in maini crucifixuri din aur, despre cele patru statui impunatoare care strajuiesc fatada principala, ale Sfintilor Rupert si Virgil, si ale lui Petru si Pavel, atmosfera dintr-o biserica nu poate fi redata in cuvinte. Este un sentiment, o senzatie, o stare, o levitatie sufleteasca indescriptibila.

Acest Dom ramane unic in topul bisericilor vazute de mine vreodata.