Ce vis, ce minune, ce magie umana !

Alina Cojocaru in Don Quijote

Am plans ca proasta vazand-o cum facea pirueta dupa pirueta, fara oprire, fara respiratie, fara greseala, cum baleta pe scena Salii Palatului, in “Don Quijote”, cum plutea deasupra scenei si cum statea suspendata in aer in mana lui Johan Kobbor, barbatul care-o iubea pe scena, la fel de mult cat o iubeste si-n viata.

Cum sa scrii o emotie?! Cum sa va povestesc in cuvinte sentimentul acela pe care aceasta fata ni l-a daruit noua tuturor celor care am fost s-o vedem?!

Si cum sa iert toate oficialitatile de la Bucuresti pentru faptul ca nimeni nu i-a trimis Alinei Cojocaru un cos de flori ?!

In vremuri bune, insusi presedintele de atunci al tarii, Ion Iliescu, a urcat pe scena multumindu-i acestei “minuni” umane ca se-ntoarce din cand in cand acasa. O,tempora! O,mores !