Raman fidelă artei clasice, fără să pot înţelege avangarda unei „opere” în care mai multe bancuri sunt scrise unul în prelungirea celuilalt pe o pânză imensă vopsită în roz sau mov. Oricât de inteligentă ar fi arta modernă, emoţia nu va veni decât în faţa unei „Lecţii de anatomie” rembrandtiene, sau în faţa unei meduze  caravaggiene care te-nfioară sau aplecând capul pe spate să priveşti cupola sixtină sau cea mai frumoasă „Milă” pe care mâinile vreunui sculptor au realizat-o vreodată. Cel puţin, emoţia din străfundurile mele.