Pǎrǎsind vechiul drum ce leagǎ Bucureştiul de oraşul Pitesti, ne îndreptam spre simplitatea satelor argeşene, spre firescul rural, spre liniştea ţinuturilor verzi, unde pǎdurile îşi îngânǎ rǎcoarea, oferindu-ne acel sentiment de linişte pe care mulţi dintre noi îl cǎutǎm. Acelaşi lucru l-a dorit şi pianistul Dinu Lipatti, care a ales aceste meleaguri ale satului Ciolceşti pentru a se relaxa, pentru a compune, pentru ca arta sa sǎ se împleteascǎ cu natura. Iar astǎzi…astǎzi, însǎşi natura prin glasul ierbii, prin glasul pǎdurii, cântǎ celebrele simfonii ale talentatului artist.

Construitǎ între anii 1938 şi 1942, Casa Memorialǎ Dinu Lipatti a fost deschisǎ publicului începând cu anul 1985. Ridicatǎ de cǎtre tatǎl marelui pianist, Constantin Lipatti, Casa Memorialǎ din Satul Ciolceşti se identificǎ cu frumoasele clipe de relaxare, cu perioada copilǎriei, cu momentele de linişte, clipe în care faimosul pianist se retrǎgea aici, în casa sufletului sǎu creativ.

In anul 2000 Casa Memorialǎ Dinu Lipatti a fost renovatǎ într-un stil modernist, mǎrturie fiind plǎcile de gresie, ferestrele noi şi asfaltul din perimetrul casei memoriale, fapt ce a facilitat accesul vizitatorilor.

Preţioasele documente şi obiecte pe care vizitatorii le pot admira astǎzi, au fost donate Casei Memoriale de cǎtre fratele pianistului, ambasadorul Valentin Lipatti. Astfel, aceste mǎrturii ilustreazǎ, pas cu pas, evoluţia lui Dinu Lipatti, de când era doar un copil talentat şi pânǎ când a ajuns sǎ fie o figurǎ respectatǎ şi admiratǎ de cǎtre iubitorii de artǎ şi nu numai. Aceste obiecte în original, fotografiile şi documentele însufleţesc fiecare camerǎ, fiecare colţ din casa pianistului. Unele dintre ele par sǎ ne dezvǎluie poveşti nebǎnuite despre complexitatea vieţii acestui artist.

Dinu Lipatti s­-a nǎscut într-o familie de muzicieni, în care tradiţia muzicalǎ înseamnǎ artǎ în adevǎrata aromnie a cuvântului. Tatǎl mareului pianist, a fost şi el un talentat violonist amator, ce şi-a urmat studiile în compania profesorului Pablo Sarasate. În ceea ce o priveşte pe Ana Lipatti, mama lui Dinu Lipatti, aceasta a fost mereu îndrǎgostitǎ de pian. Continuând pe acest fir al muzicii, naşul de botez al micuţului Lipatti a fost chiar George Enescu. Aşadar, încǎ din fragedǎ pruncie, lui Dinu Lipatti i s-au recunoscut şi cultivat înclinaţiile muzicale. Un alt nume important care s-a ocupat de educaţia sa muzicalǎ a fost şi profesoara Florica Musicescu. Studiile lui Dinu Lipatti s-au continuat în cadrul Conservatorului din Bucureşti, participând în anul 1934 la Concursul Internaţional de Pian de la Viena, oraş în care va obţine un nemeritat loc doi. Acest lucru a fost constat cu stupoare şi de marele Alfred Cortot care, în semn de protest, va lua decizia de a părăsi juriul, din cauza nedreptǎţii făcute pianistului român. Însǎ, imediat dupa acest concurs, impresionat de talentul tânărului muzician, Alfred Dortot îl va invita pe Lipatti la Paris pentru a-şi continua studiile la Ecole Nationale de Musique, şcoalǎ în care îi va avea ca profesori pe: Nadia Boulanger, Charles Munch, Paul Dukas.

Pe lângǎ pasiunea pentru muzicǎ, Dinu Lipatti se relaxa adesea, gǎtind, croşetând sau chiar ţesând, aceste activitǎţi fiind adevǎrate momente prin care marele pianist îşi relaxa degetele atât de mult încercate.

O altǎ laturǎ mai puţin cunoscutǎ a celebrului pianist o reprezintǎ pasiunea acestuia pentru arta fotograficǎ. Dând dovadǎ de multǎ pricepere şi rǎbdare Dinu Lipatti şi-a construit un aparat propriu de developat.

Astǎzi, lǎsându-ne pradǎ acestor mǎrturii ce dovedesc calitatea artisticǎ a celui ce-a fost Dinu Lipatti, nu ne rǎmâne decât sǎ privim spre ele, lǎsându-ne conduşi de închipuire, înţelegând astfel, însemnǎtatea fiecarui obiect, fiecǎrei file care-şi cânta propria amintire, propria poveste, poveste scrisǎ de geniul lui Dinu Lipatti. Compoziţiile sale, printre care amintim: Fantezie pentru pian, vioarǎ şi violoncel, Concertino în stil clasic pentru pian şi orchestrǎ, Simfonie concertantǎ pentru douǎ piane şi orchestrǎ, au rǎmas în cea mai mare parte inedite.

Legând imaginare punţi între arta literarǎ şi arta muzicalǎ, putem compara geniul lui Lipatti cu geniul eminescian, Dinu Lipatti fiind acest Eminescu al muzicii româneşti.

Nikita Magaloff, profesor la Conservatorul din Geneva, locul în care Lipatti a fost acceptat ca profesor la vârsta de 26 de ani, scria într-o evocare a marelui pianist: „Nu cunosc vreo fiinţă a cărei personalitate să fi degajat atâta lumină. Eu am avut privilegiul de a-l cunoaşte îndeaproape… aş prefera să păstrez în mine amintirea atât de vie a prezenţei sale, a veseliei sale, a unei mari tandreţi ce se degajau din prietenia sa. Artistul nobil şi senin pe care l-am admirat cu toţii putea fi cel mai nebunatic şi fermecător dintre prieteni!”

DINU LIPATTI – Informaţii generale

Nume naştere: Dinu Lipatti

Alte nume Constantin Lipatti

Data şi locul naşterii: 19 martie 1917, Bucureşti

Data şi locul decesului: 02 decembrie 1950, Geneva

Gen muzical: Muzicǎ clasicǎ

Ocupaţie: Pianist, compozitor, profesor de pian

Instrument(e): Pian.

Ani de activitate 1934 – noiembrie 1950

Case de discuri EMI („Unvergänglich – Unvergessen”)

Interpretǎri alǎturi de: George Enescu, Herbert von Karajan, Alceo Galliera, Clara Haskil

Casa Memorialǎ Dinu Lipatti

Localizare: Sat Ciolceşti, Com. Leordeni, jud.Argeş

Informatii generale: Colecţia de importanţă memorială prezintă obiecte care ilustrează viaţa şi activitatea marelui pianist şi compozitor român Dinu Lipatti (1917 – 1950).

Program: Miercuri – Duminicǎ: 09.00 – 17.00

Tarif: 5 RON – Adulti , 2.5 RON – Elevi, Studenţi, Pensionari

Text & Foto: Cristian-Alexandru CATANA., revista Vacante la tara