8. “Twilight”/”Amurg” de Stephenie Meyer, vânzări estimate la mai mult de 100 de milioane de exemplare

Pe scurt: Isabella Marie Swan (Bella), o elevă de 17 ani, se indragosteste de un tânăr misterios (Edward). Acest lucru este cu atât mai fascinant ca cat el are puteri uimitoare, colegii spun ca ar fi… vampir.
Edward poate alerga mai repede decat o puma, poate opri o masina in mers doar cu mainile si nu a mai imbatranit din 1918. Ca orice vampir, este nemuritor. Dar nu are colti si nu bea sange uman. Pentru Edward, Bella este ceea ce el a asteptat timp de 90 de ani – sufletul lui pereche.

De ce un astfel de succes?
Dragoste interzisa este de obicei o temă foarte promiţătoare în literatura de specialitate. In plus, generaţia a anilor 2000 este obişnuita cu lumea fanteziei. Când cineva adaugă acestei lumi o poveste de dragoste, totul devine excepţionale – cel puţin în ochii adolescentilor…

9.Alchimistul de Paulo Coelho, vânzări estimate la mai mult de 65 de milioane de exemplare

Aceasta poveste, uluitoare in simplitatea si intelepciunea ei, este despre un pastor andaluz pe nume Santiago care isi paraseste casa din Spania, aventurindu-se in Africa de Nord in cautarea unei comori ingropate in Piramide. Pe drum intilneste o tiganca tinara si frumoasa, un barbat care isi spune rege si un alchimist,care ii arata calea. Nimeni nu stie care este comoara sau daca Santiago poate depasi obstacolele intilnite in drumul prin desert. Dar ceea ce incepe ca o aventura copilareasca pentru a descoperi locuri exotice si bogatii lumesti se transforma intr-o cautare de comori ce nu pot fi aflate decit inlauntrul tau.

De ce un astfel de succes?
Alchimistul este o carte frumoasă despre magie, vise și comori pe care le căutăm tot timpul altundeva și constatăm că se aflau deja sub nasul nostru (Madonna)



10.”Numele trandafirului” de Umberto Eco, vânzări estimate între 40 şi 50 de milioane de exemplare

Dupa moartea misterioasa a unui calugar dintr-o manastire izolata, in interiorul acesteia, din teama, ignoranta si prejudecatile anului 1327, ia nastere zvonul ca sfarsitul lumii se apropie.

Un calugar franciscan, William of Bakersville, impreuna cu tanarul novice Adso, soseste la manastire pentru a deslusi itele incurcate ale acestui mister.

Numai ca decesele inexplicabile nu se opresc, calugariii mor unul dupa altul in chinuri groaznice si un reprezentant al Inchizitiei isi va face aparitia pentru a pune lucrurile la punct, eventual pentru a mai arde cativa pacatosi pe rug….

Vor descoperi ascunsi in manastire calugari eretici (dusmani ai bisericii catolice), calugari tineri care ar face orice sa citeasca cartile interzise, precum si calugar, batran ca moartea, care predica venirea sfarsitului lumii. Toate evenimentele au loc in Biblioteca si in jurul ei. Undeva, ascunsa, este o carte pentru care merita sa ucizi.

De ce un astfel de succes?
„Astazi, la a treia lectura a Numelui trandafirului, mi se pare ca accentul principal al cartii trebuie pus pe drama epistemologica. Rapid spus, drama lui Guglielmo nu este ca nu a gasit adevarul (pentru ca l-a gasit), ci aceea ca l-a gasit oarecum din intimplare, fara sa controleze in mod riguros toate etapele descoperirii si, in mod necesar, continutul insusi al descoperirii – in ciuda faptului ca s-a comportat mereu rational, intotdeauna metodic si fara gres atent la toate faptele (in felul in care, nu-i asa, pretind prescriptiile veritabilei stiinte). Guglielmo este un Sherlock Holmes in fine cumintit de trufia pozitivismului” (H.-R. Patapievici)
Umberto Eco recunoaşte în finalul romanului: „am urmărit o schemă falsă, iar vinovatul s-a potrivit.”

Pentru că dincolo de a fi un roman poliţist, sau unul iniţiatic, sau unul de iubire, sau un roman polemic, sau o apologie a râsului şi un semnal de alarmă tras pentru a ne scoate din starea de a „amorţeală a minţii” ce produce monştri, romanul este o reală frescă a epocii, atât de veridic scris încât chiar pare a fi fost doar recuperat şi tradus de Eco.
Cartea a fost ecranizata in 1986, in regia lui Jean-Jacques Annaud, cu Sean Connery si Cristian Slater in rolurile principale.
Umberto Eco a devenit cu acest roman cel mai citit scriitor italian, inaintea lui Dante.



11. “Winnie the Pooh” de AA Milne, vânzări estimate între 50 şi 70 de milioane de exemplare

Pe scurt: Winny the Pooh trăieşte în linişte în pădure cu Tigger, Piglet, Eeyore si Coco Rabbit. În Pădurea de o sută de pogoane aventurile se ţin lanţ.

De ce atat de mult succes?
A. A. Milne a mai scris și scenarii, piese de teatru, romane;spre marea sa nefericire, Milne a fost catalogat drept un scriitor pentru copii din cauză că a publicat Winnie-the-Pooh și continuarea, The House at Pooh Corner, ”a, e de ăla care a scris cartea cu ursulețul și măgărușul”.
Pe langa faptul ca a fost uitat ca scriitor de scenarii, romane,etc, Milne nici măcar nu s-a îmbogățit din publicarea lui Winnie. Abia după moartea sa, drepturile asupra lui Winnie și prietenilor săi au fost vândute corporației Walt Disney, care acum are venituri anuale cam 1 miliard de dolari de pe urma ursulețului, aproape la fel de mult cât produc la un loc toate personajele create de Disney însuși.


12. “De veghe în lanul de secară” de JD Salinger, vânzări estimate la peste 65 de milioane de exemplare

Scris la persoana I, din perspectiva unui pusti de 17 ani, romanul „De veghe in lanul de secara” a devenit emblematic pentru toti adolescentii revoltati de ipocrizia lumii adultilor. Holden Cauldfield – personaj din aceeasi categorie cu Huckleberry Finn – lupta pentru propria identitate intr-o lume care depersonalizeaza, uniformizeaza, distruge inocenta specifica fiintei umane. Armele sale sunt simple: o sinceritate debordanta, dublata de un extraordinar simt al umorului, de la prima si pina la ultima pagina a cartii.

De ce atat de mult succes?
Ce poate fi uimitor pentru tinerii care o citesc acum, la 16 ani, si ai caror parinti s-au nascut, probabil, in aceeasi perioada ca si romanul, e ca trec prin aceleasi episoade, angoase si mirari precum Holden Caulfield. Doar ca el nu folosea atit de des cuvintul “cool” si nu naviga pe Internet. Iar cind simtea nevoia s-o sune pe fata de care era indragostit, ori renunta, pentru ca nu avea chef, ori intra in prima cabina de telefon. Problemele lui ramin insa, si chiar si modul in care sint rezolvate: prin revolta, prin negare sau, uneori, prin ignorarea lor.