Istoria familiei Bălcescu începe în 1791, când postelnicelul Tănase Bălcescu este primul care apare cu acest nume de familie. În anul 1788 se naşte Zinca, fiica lui Tănase şi mama lui Nicolae. Acesta va păstra numele de domnişoară al mamei, tatăl sau, pitarului Barbu sin Petre, murind timpuriu.

Casa trece moştenire sau donaţie prin proprietatea diferiţilor membri ai familiei Bălcescu, pentru ca la 31 martie 1948 Radu Mandrea, strănepot al lui Nicolae Bălcescu să doneze statului Conacul, cu parcul, terenul aferent şi pădurea ce îl înconjura pentru a fi loc de reculege şi de studiu pentru artişti, acesta urmând a purta numele de Căminul Nicolae Bălcescu.

Conacul devine Muzeu Memorial în 1 mai 1968, când se emitea Decizia de înfiinţare, momentul fiind marcat oficial la 5 octombrie prin deschiderea festivă a expoziţiei de bază. S-a încercat păstrarea caracterului de locaţie pentru manifestări culturale, prin găzduirea de conferinţe, simpozioane, seri muzicale sau expoziţii.

De altfel conacul este un loc potrivit pentru astfel e îndeletniciri artistice, căci el este ascuns pe Valea Topologului, între Piteşti şi Râmnicu Vâlcea, fiind în acelaşi timp, unul dintre cele mai frumoase monumente din Vâlcea. O frumuseţe care se transpune şi în colecţie păstrată în interior, rod al muncii nenumăraţilor artişti care i-ai trecut pragul. Astfel patrimoniul memorialului cuprinde în jur de 9.000 de piese, iar biblioteca circa 11.000 de unităţi de fond. Expoziţia păstrată reface atmosfera epocii, iar trecând prin birouri şi dormitoare ai impresia că alături de tine păşeşte Zinca cu fraţii şi copii ei. S-au adunat de-a lungul timpului mobilier şi covoare olteneşti, ceramică realizată de meşterii olari din satul Corbi, care acum dau conacul aerului de casă ai cărui stăpâni sunt plecaţi în vacanţă, urmând a se întoarce din clipă în altă.

Sentimentul este întărit de personalitatea directorului Nicolae Bănică-Ologu, care primeşte oaspeţi, explică şi răspunde la întrebări, întreabă la rândul lui, poate află ceva care sa îl ajute să transforme conacul într-un punct de atracţie mai puternic decât este acum. În încercarea de a păstra destinaţia dată de proprietari, domnul Bănică-Ologu organizează tabere de pictură şi expoziţii, pentru a veni în sprijinul artiştilor locali şi nu numai. Drept urmare în turul de vizitare sunt incluse, pe lângă interiorul conacului, a parcului şi bisericii de lemn şi Centrul documentar şi Expoziţia de artă.

Efortul depus de directorul Bănică-Ologu s-a materializat şi pe plan fizic, prin refacerea acoperişului, şi, prin speranţa, de această dată, a consolidării clădirii, cu adevărat necesară. „Expunerea colecţiei ridică foarte multe alte probleme. Cu siguranţă, Memorialul Nicolae Bălcescu, unde sunt depozitate importante valori ale masoneriei şi nu numai, a cunoscut în ultimul timp transformări radicale în bine. Aici, cu sprijinul Consiliului Judeţean Vâlcea, dar şi cu propriul buget, s-a făcut o reparaţie capitală a acoperişului, ceea ce a afectat cealaltă parte a bugetului, destinat altor cheltuieli pentru manifestări sau pentru personal. Pentru conac se impune continuarea lucrărilor de consolidare, în condiţiile în care în toată clădirea nu există un punct de ciment. Este necesară restaurarea interioară, nefăcută din anul 1948, schimbarea unei părţi a expoziţiei de bază, sursă proprie de alimentare cu apă etc. Ar putea rezulta, dacă vom găsi bani, o construcţie care să reziste 200 de ani. Am bucuria că am făcut paşi mari înainte, căci în urmă cu doi ani prin acoperişul conacului se vedea cerul”.


Horia Nestorescu-Bălceşti, „tatăl” colecţiei masonice


„Aici se află o colecţie de valori masonice care poate fi echivalată cu un tezaur, unic în muzeele din România. Conţine 400 de valori: bijuterii, insigne, însemne în grad sau asociative, medalii, plachete, obiecte de ritual, obiecte care au aparţinut unor personalităţi ilustre, precum şi 300 de cărţi, pro şi contra masoneriei. Este o colecţie masonică ce îmbracă toate ramurile străine şi române”.

Colecţia masonică a fost realizată de Horia Nestorescu-Bălceşti, mason declarat, director al Muzeului memorial „Nicolae Bălcescu” (1968-1974, 1975-1980) şi al Muzeului Judeţean Vâlcea (1980-1989, 1992).


Mormântul Sevastiţei Bălcescu


Sevastiţa Bălcescu primeşte prin act donatal administrarea moşiei Bălceştilor în 1856 de la Mama Zinca, iar în 1859 Conacul şi toate acareturile. Ea este singura dintre copii Zincăi care este îngropată pe moşie. Dar ea mai păstrează un alt secret, aşa cum spunea Olga Bălcescu, nepoata ei. „… ea petrecuse în străinătate mare parte din timpul exilului fratelui său mai tânăr, Nicolae Bălcescu, care era un suflet nobil, mare patriot, cugetător adânc şi scriitor distins – dar din ce împrejurări n-am putut afla îl părăsise; se întoarse singură în ţară unde după câteva luni, primi ştirea încetării lui din viaţă, în Sicilia!

Ea nu putu niciodată sa-şi ierte această faptă, pe care o considera ca o părăsire şi remuşcarea o rodea, îi întuneca adeseori amintirea!”

Destinaţie recomandata de revista Vacanţe la ţară

Text şi foto: Marcella Drăgan