Alexandra Svet
www.alexandrasvet.ro

Consilier de imagine

PR Manager Q magazine

Ma intorc de la munte. Mi-e sufletul plin de bucurie, fiinta plina de forta si ochii plini de frumos.

Sunt mult mai radioasa decat cand am plecat. Aerul tare mi-a trezit intreaga fiinta, stralucirea din ochi a imprumutat din intensitatea culorilor muntelui si in privirea mea s-au contopit timide inceputuri aramii, raze de soare ce cheama nostalgice vara inapoi si vant muscator de toamna …
Mai simt inca savoarea ierbii umede, parfumul trandafirului roz ce m-a managaiat intocmai precum cel din copilarie, simt inca voluptatea marului ce mi-a cazut in palma cand m-am intins fascinata spre creanga sa il ating…Mi s-a oferit plin, total, frumos, rotund , cu miros ametitor….atat de rosu si atat de proaspat! Cadoul toamnei pentru mirarea mea de copil.
Mai simt caldura ce m-a invadat cand m-am abandonat contemplarii vietii la ferma- cu toate detaliile ei- umezeala blanda din ochii vacutei, atingerea moale a iedului ce se alinta obraznic, balaceala atat de autosuficienta a ratelor, vanitatea paunului, vacarmul prepelitelor …simt inca in mine toata viata ce pulseaza in ferma perfect organizata si atat de frumos administrata, intr-o curatenie impecabila, sub privirea atenta a frumoasei Stapane. Stapanul, impunator si distins, raspunde in schimb de fericirea si linistea plantelor- si o face atat de bine- rosii, vinete si ardeii ce plesnesc de sanatate, in timp ce din livada mere zambitoare imi fac cu ochiul amenintand sa rupa crengile.

Totul functioneaza perfect in ferma de la poalele Bucegilor, totul aminteste de mecanismul unui ceas elvetian – toata lumea stie ce are de facut, responsabilitatile sunt impartite echilibrat si indeplinite cu sfintenie, organizarea este impecabila si munca este, surprinzator, o placere! Ingredientul secret al farmecului magic pe care il exercita ferma este… Dragostea. Ea razbate din fiecare colt, din fiecare detaliu si din fiecare fiinta. O vezi, sub diverse forme, oriunde ti-ai intoarce privirea…
…Fie ca e Dragostea ce razbate din grija cu care stapana vegheaza fiecare pasare si animal…
sau
…Dragostea oarba a cainelui ce o urmeaza fidel la fiecare pas, deja de 12 ani…
sau
…Dragostea celor doi catei lupi- care se harjonesc neobositi, nedespartiti , iubindu-se atat de tandru…aproape uman!
sau
…Dragostea ingrijitorului care ne vorbeste inflacarat despre obiceiurile prepelitelor- cred ca le cunoaste pe fiecare in parte, si credeti-ma, sunt multe!
sau
….Dragostea stapanului pentru plantele de a caror buna dispozitie si crestere e raspunzator…
…Dragostea lui pentru mancarea pe care ne-o gateste de trei ori pe zi cu pasiune, talent si o imaginatie fara limite…de fiecare data trei feluri, de fiecare data altele si de fiecare data mai bune decat cele dinainte….
sau
….Dragostea pe care au pus-o amandoi in fiecare detaliu al pensiunii – ea razbate din cartea de poezii a lui Cosbuc de pe masuta din colt, din versurile din Mihail Sadoveanu imprimate pe mocheta din fiecare camera, din finisajele de lux, lipsite de orice fel de kitsch, din lipsa oricarei dovezi ca s-ar fi facut vreun rabat de la calitate, din bonsaiul care domina discret holul de intrare, din mingea de volei viu colorata ce pluteste pe apa din piscina, din semineul si din candelabrele elegante, din mastile venetiene si suvenirurile aduse de peste mari si tari purtand bucati din sufletele stapanilor si aruncate discret in vreun colt….
…sau mai ales Dragostea cu care ne intampina calduros si ne servesc, eleganti , distinsi, dar in acelasi timp atat de familiari si de calzi…..sub orice forma ai remarca-o, Dragostea este cea care te face sa te simti ca Acasa, intr-un loc ce imbina armonios aromele din casa bunicilor, comfortul unui hotel de 5 stele, farmecul inefabil al vietii la tara si dragostea caminului parintesc.
Si mancarea… trebuie sa va mai povestesc despre mancarea domnului Victor…..ce arome, ce savoare, ce retete, ce gust…. micul dejun cu oua de prepelita si slanina usor afumata, cu piept de curcan, branza de capra facuta in casa dupa o reteta unica, rosiile cu gust imbatator de natural…. untul facut in casa si dulceata de fragi, ce poarta in ea gustul copilariei furisate in camara bunicii ….cea mai buna rata pe varza din lume, discret afumata…ciorbita de ied, friptura de vitel atat de frageda, cu sosul plin de personalitate si piureul de cartofi cu verdeata…salata asortata de legume, cu un gust unic si cu aroma de mango si ghimbir……….friptura de ied cu cartofii facuti la cuptor ce se topesc in gura…si cand credeam ca mai bun de-atat nu se poate, apar pe masa placinta cu mere, souffle-ul de ciocolata, piersicile glazurate sau bezelele cu pepene galben…deserturile sunt specialitatea doamnei Mirela si completeaza perfect festinul pentru care am epuizat superlativele….Si am uitat de visinata, cu gustul ei pregnant de visina plina de pofta de viata…In timpul unei singure mese retraiesc senzatii demult uitate, imi navalesc in minte fragmente din trecut de care uitasem cu desavarsire, traiesc flashhbackuri- clipe disparate si aparent neinsemnate, detalii marunte ce par fara de importanta…insa realizez acum ca in ele zace ascunsa esenta copilariei mele – sufletul meu de copil sta ascuns in spatele aromei dulcetii de fragi sau a celei de rosie proaspat culeasa, in timp ce gustul branzei proaspete imi readuce din nou in fata ochilor peisajele in care ma pierdeam visatoare pe dealurile copilariei, in sunetul tanguitor al talangilor si in latratul melancolic al cainilor de la stana din apropiere…Unde s-au pierdut? De ce le-am uitat? Cum pot lucrurile acestea atat de simple sa imi umple sufletul atat de brusc si atat de tare? Ce fericire insa sa stiu ca totul poate sa reinvie atat de rapid, intr-un mod atat de simplu…ce minune sa vad ca de fapt nu pierdem niciodata lucrurile cu adevarat valoroase. Ce usurare sa vad cum ele raman undeva, ascunse in adancul sufletului, inecate de praful cotidianului, doar pentru a izbucni mai frumoase, mai puternice si mai revelatoare de esenta, atunci cand stim sa le apreciem …si atunci cand oameni frumosi vin sa ni le arate, prin exemplul lor, prin daruirea lor si, mai ales, cu multa iubire.
Stapana si stapanul fermei mi-au reamintit Romania Mea – frumosul , vrednicia si dragostea oamenilor ei, si in timp ce mi-au reinviat gustul bucatelor copilariei m-au reinvatat lectii de gospodarie si de bun-simt, mi-au reamintit importanta muncii si a responsabilitatii, mi-au aratat forta exemplului personal si mi-au intarit speranta ca totusi, se poate! In cealalta parte a aceluiasi sat, cu ceva vreme in urma, Borat filma o Romanie urata si saraca. Depinde de noi insa in care parte alegem sa privim.
Ce stiu eu este ca, dupa ce am ales sa privesc si sa traiesc in aceasta parte a aceleasi realitati, ma intorc mult mai bogata – oameni frumosi m-au invatat sa fiu Om, stancile mi-au aratat cum sa fiu neclintita in verticalitatea mea, paraul navalnic mi-a soptit secretul perseverentei , icoanele mi-au predat lectia smereniei, a cucerniciei si a gandului drept, brazii m-au invatat sa tanjesc spre inalt, florile mi-au aratat forta frumusetii si a puritatii, izvoarele, sapte in total, mi-au promis viata vesnica , crucile mi-au vorbit cu vocile sfintilor ce si-au binecuvantat tortionarii, iar pestera mi-a dezvaluit tainele profunzimii, revelandu-mi comori ce au fost ascunse special pentru noi si au fost aparate cu pretul vietii de strabunii nostri…
In timpul asta, stelele m-au invatat Iubirea! Privind puzderia de stele imprastiate pe cer, am avut revelatia unor puncte de lumina ce stralucesc in intuneric -enclave vibrand de viata,de iubire si de bine– doar in aparenta disparate, doar iluzoriu fara nici o legatura intre ele…pentru ca in spatele haosului am vazut un Tot frumos, unitar, format din puncte de lumina ce erau candva separate …dar le-a unit o linie, ce pornea din inima….Era un Tot perfect, gasit inca dinainte de a fi cautat.
Exact ca si in cartile pentru copii, in care o imagine initial haotica ti se reveleaza dintr-o data perfect conturata, dar doar dupa ce ai terminat de trasat rabdator linia ce uneste punctele pierdute in izolare… La fel si in cazul nostru – parafrazandu-l pe Steve Jobbs -It is all about connecting the dots!

12►