Nu mai fusesem la Zurich din 2008, cand echipa Romaniei jucase cu Italia. Imi amintesc atunci ca si eu, si Vasile Dincu am scris editoriale despre ce inseamna sa-ti curga prin oase imnul national, inspirati emotional de rasunetul acordurilor “desteptatoare” de romani care s-au auzit pe stadionul elvetian.

M-am reintors acum si am descoperit un loc senzational pe care il recomand oricui. …

Timp de doua zile am privit Zurichul de deasupra. The Dolder Grand este unul dintre cele mai frumoase hoteluri in care am stat vreodata. Inconjurat de padure, la doar 6 minute de centrul orasului si la 20 de aeroport, a fost renovat si redeschis in 2008, dupa o investitie de multe zeci de milioane de euro si un “lifting” architectural semnat de “Foster and Partners” si “United Designers”.

Nimic nu lipseste din acest resort magnific, de la clasicul din camere mixat cu televizoarele Bang&Ollufsen, incorporate chiar in oglinda din baie, de la lobbyul cu chemineu pana la doua biblioteci cu sute de carti, de la un boutique cu selectii Miu Miu, Moschino, Hermes sau Cucinelli pana la un restaurant cu doua stele Michelin, de la o teresa imensa amenajata pentru breakfast pana la o ballroom de 400 mp.














Insa, cu adevarat impresionanta este spaul de 4000 mp in care exista 20 de camere de tratament, doua spa suite, un centru medical, diferite saune de la uscata, la cea cu aburi, o piscina imensa, un Snow Paradise si niste paturi cu pietre speciale, incalzite in care odata asezat, simti ca levitezi intr-un spatiu al hedonismului pur. Intreaga filozofie a acestui spa este inspirata din confortul european si din principiile japoneze ale grijii pentru corp si spirit. A fost o experienta, realmente. Pozele cred ca-s mai edificatoare decat cuvintele mele.





La Kunsthaus din Zurich am vazut expozitia lui Giacometti, probabil cel mai renumit sculptor elvetian. Calatoria vizuala in universul figurilor emaciate si filiforme ale acestuia este cu atat mai interesanta cu cat privirea este “sediul gandurilor” si o putem considera si un exercitiu de sondare curioasa in creierul nostru.
Desi aproape jumatate din acest muzeu este dedicata artei contemporane, eu una am zabovit in salile de “old master”. Pentru cei care ma citesc de mult timp, nu mai este o surpriza faptul ca gusturile mele, de vizitator profan si deci subiectiv, se opresc la impresionism, mare parte din ce a urmat acestui curent parandu-mi-se nevroza artistica.
Insa pentru a face alegeri trebuie sa poti face comparatii. Este principiul care ma guverneaza intotdeauna in calatorii.