N-am deschis bine televizorul in dimineata asta si deja mi-e dor de Paunescu!!! Doamne, ce tara!!!
Mi-am adus, astfel, aminte de alt OM a carui casa memoriala am vizitat-o cu ceva zile in urma.



Am luat de multe ori, in graba si cu gandurile aiurea, curba din fata casei albe dar, in afara de promisiunea ca “odata voi opri”, altceva n-am mai facut.
Casa memoriala Nicolae Iorga din Valenii de Munte, Prahova, caci despre ea vreau sa va povestesc, se afla pe partea dreapta, cum mergeti spre Cheia. Imposibil sa o ratati!
Intr-o sambata oarecare am trecut prin fata ei, dar cum orasul era “ocupat” cu festivalul tuicii am zis ca nu-i momentul (nici acum!!!!) sa ma opresc si mi-am promis “o maine dimineata, cu siguranta”.
M-am tinut de cuvant si intr-o dimineata de toamna superba, am oprit masina in fata casei; caut poarta de intrare, dau sa pasesc pe aleea din pietre mari si ceva-mi spune ca va fi ceva pentru sufletul meu. Si-asa a fost.
Trec de bradul din curte (singurul copac ramas de pe vremea Profesorului), urc cele 20 de trepte si ma trezesc intr-un cerdac, strajuit de 12 coloane in cel mai curat stil brancovenesc.
Pe prispa, o masa 2 scaune si 2 bancute.
“Originale?” intreb eu
“Sigur. Tot ceea ce o sa vedeti sunt piese originale”, imi raspunde o doamna draguta, imbracata ca o gospodina care punea de-un pranz. “Asteptati, va rog, cinci minute. Avem un grup de copii si apoi va insotesc eu.”

“Ce bine!“, mi-am spus “dascalii isi mai duc elevii sa se intalneasca cu istoria”

Am asteptat si bine am facut. Caci in spatele usilor ma astepta o lume…cum rar iti mai poti imagina azi.

“Totul e original?” Intreb iar, parand putin tampitica repetand aceeasi intrebare, dar ce comori am gasit in casa de la numarul 3…

Doamna care ne-a intampinat s-a pornit sa ne turuie, ca pe banda, povestea casei si a locuitorilor sai ilustri.
“NicolaeIorgapersonalitatemarcantaaculturiiromanes-anascutinBotosaniDotatcuomemorieformidabilareuseste sasiimpresionezeprofesoriidinurbeanatalaDupaterminarealiceuluidinIasireusesteintrunsinguransaabsolve
UniversitateadinIasiUrmeazaapoistudiilaParisBerlinobtinanddoctoratulsidevenindlanumai23deanimembru
corespondentalAcademieiLa24deanicastigaprinconcurspostullacatedradeistoriedelaUniversitateadinBucuresti
Scriesitraducefoartemult…”
Dar am judecat-o gresit! Ca in multe alte cazuri, in ceea ce ma priveste!
Vazand ca ne intereseaza cu adevarat, si-a domolit “avantul”, si am pornit impreuna prin casa si printre amintiri.

Povestea casei. Pe scurt.



Nicolae Iorga, impreuna cu familia sa, se muta in casa monument istoric din centrul vechi al orasului in 1910, fiind a doua locuinta din Valenii de Munte.
Asezata cu fata spre sud, dupa obicei, casa are o lungime de 15 m si o latime de 13,5 m. La subsol se afla beciul, construit din bolovani de rau, care se intinde pe toata suprafata casei.
Dupa 1910, Iorga, a carui familie devenise numeroasa (nouă copii din cele două căsătorii: cu Maria Tasu si cu Ecaterina Bogdan), ii adauga Corpul B si C ce aveau ca destinatie dormitoarele copiilor, bucataria si sufrageria, incadrate armonios in arhitectura casei
Aviz contemporanilor mei, arhitectii!

Casa este impartita, in interior, de o tinda, in doua parti, fiecare avand doua camere: biroul, dormitorul pe partea stanga, salonul de primire al doamnei Ecaterina Iorga (cea de-a doua sotie) si salonul mare al oaspetilor pe partea dreapta.

Casa reconstituie cu fidelitate interiorul in care a locuit Iorga; este o casa care isi asteapta stapanul in orice moment.

Mobila, tablourile de familie si intreg interiorul, de altfel, dezvaluie preocuparile familiei Iorga pentru traditie, arta populara si artizanala romaneasca.
Mobilierul de lemn de tei, cu bogate ornamente în stil popular românesc, a fost comandat, ni s-a spus, în Bucovina, iar perdelele şi draperiile, din borangic cu broderie spartă sau din ţesătură de bumbac, colorată în culori vegetale tradiţionale roşu şi negru, în punct românesc, au fost lucrate în atelierul creat de Iorga la Văleni. Scoarţele, de o inestimabilă valoare, din lână vopsită în casă, sunt cele originale.
Din pacate se intra fara papuci de protectie: “am avut dar…; toate covoarele vor fi inlocuite de copii, ceea ce vedeti va fi scos din casa pentru prezervare”. Perfect, spun. Macar atat! (daca ati vizitat un muzeu al lumii, indiferent care, ati observat, probabil, grija pentru protectia patrimoniului lor)

Pereţii sunt împodobiţi cu icoane pe sticlă executate la mănăstirile din Bucovina, iar deasupra patului dublu din dormitor, acoperit cu o uşoară cuvertură de mătase naturală, se află icoana cea mai valoroasă, ferecată în argint, a sfântului Nicolae, ocrotitorul căminului.

Tablourile din camerele de oaspeţi sau din hol îi reprezintă fie pe Iorga, pictat de fiica sa Magdalena Iorga, căsătorită în Italia cu Alessandro Valota, industriaş, fie pe soţia sa, doamna Catinca, aceea care i-a stat alături mai bine de 40 de ani, supravieţuindu-i încă un an după tragica moarte, fie pe vornicul Manolache Drăghici, străbunicul din partea mamei, ultimul cronicar al Moldovei, colonel în armată; sunt prezente şi frumoase peisaje ori natură moartă, flori aparţinând unor artişti celebri: Nicolae Grigorescu, Severo Burada, Catul Bogdan, Theodor Aman.

Corpul B adaposteste documente ce vorbesc despre familia Iorga, despre activitatea sa in dezvoltarea constiintei nationale (cine se mai gandeste azi la asta???), a Ligii Culturale al carui secretar si presedinte a fost Nicolae Iorga, despre recunoasterea meritelor sale de catre societatea romaneasca si mondiala oglindita in diplomele si medaliile primite, despre marele omul politic si orator care a fost Iorga, deputat, presedinte al Partidului National Democrat sau Consilier regal.

Gasiti marturii despre infiintarea asezamintelor culturale: Universitatea Populara de Vara “Nicolae Iorga” (Carol al II-lea a fost inscris la cursurile sale), tipografia “Datina Romaneasca” (unde si-a publicat o parte din carti), Asezamantul “Ferdinand” pentru misionari, Asezamantul Principesa Ileana, “Muzeul de arta veche religioasa”, “Caminul Bercu” (pentru gazduirea studentilor straini), “Biblioteca Cuvantul”, etc.

Mai presus de toate, insa, gasiti spiritualitate romaneasca, iubire de tara si neam, initative pentru si in slujba poporului roman.
Gasiti o viata dedicata Romaniei, Romanie care a devenit a mea sau a ta, si care, din pacate, a fost furata de…niste oameni. Si ce oameni…

Mergeti sa vedeti casa alba din Valenii de Munte si, indiferent cat mai credeti sau nu ca se mai poate face ceva cu Romania noastra, veti vedea cate a facut un singur om pentru ea. Dar ce om…


PS: doamenle care se ocupa de muzeu, din punctul meu de vedere, sunt niste eroine. Cu aproape nimic, pastreaza intacta o lume!


Muzeul Memorial Nicolae Iorga
George Enescu nr. 3, Valenii de Munte, Prahova





Lorena Grecu, FJT