Gilda Lazar
Corporate Affairs Director
JT International Romania









EXCLUSIV pentru FLORIANAJUCANTRAVEL.COM


Organizatia Mondiala a Turismului prevede ca, pana in 2020, China va deveni una dintre cele mai populare destinatii, in ciuda faptului ca, astazi, la doua decenii dupa deschiderea promovata de Deng Xiaoping, calatorii straini, in numar din ce in ce mai mare, abia incep sa descopere, cu aceiasi ochi ca Nicolae Milescu Spataru, una dintre cele mai vechi si misterioase civilizatii.

Ca si in cazul Turciei cu ceva vreme in urma, am plecat in China fara prea mare entuziasm, dar cu preconceptii solide. La intoarcere, e imposibil sa spun in doar cateva cuvinte ce si cum e China, dar pot cu siguranta sa spun ce si cum nu e. I;n primul rand, China nu e comunista, in sensul in care intelegem noi comunismul, si asta pentru ca are o solida economie de piata. Apoi, China nu e ieftina si nu se confunda cu marfa multa si proasta sau contrafacerile grosolane (chinezismele si turcismele gen Complex Europa). China originara nu e kitsch, aceasta fiind doar imaginea reflectata deformat dinspre China Town-urile sau filmele cu filiatie americana. Spre deosebire de India, cu o populatie de aproape un miliard si jumatate, China nu pare nici saraca, nici suprapopulata si, chiar daca trec zile intregi fara sa vezi cerul albastru, poluarea nu ajunge la nivelul celei din Statele Unite.<

Beijing

Orasul care a gazduit Jocurile Olimpice in anul sobolanului (simbol al protectiei si prosperitatii) a fost întemeiat de mongolul Kublai Han în secolul al XIII-lea, devenind capitala imperiala în 1407, sub dinastia Ming. Are 18 milioane de locuitori si se transforma de la o zi la alta cu o viteza uluitoare, ajungând în prezent la cel de-al saptelea inel de centura. «There are  million bicicles in Beijing», dar mult mai putine decât în cântec si vizibile, de regula, doar dimineata, când se pleaca la munca. În ultima vreme, masinile au invadat orasul fara însa sa-l sufoce, iar cladirile ultramoderne înlocuiesc aproape peste noapte blocurile construite cu 10-15 ani în urma. Facând abstractie de modernizare si în ciuda revolutiei culturale, Beijingul ascunde si, paradoxal, pune în valoare capitole de istorie pastrata în monumente arhitectonice. Pe ferestrele Hotelului Beijing Palace, caruia nu-i lipseste niciunul dintre standardele occidentale, se zaresc acoperisurile gri ale înghesuitului hutong.

Aproape neschimbat, vechiul cartier al oficialilor imperiali – cu gradini si porti asezate feng shui, dar cu toalete comune, una  la câteva strazi – cunoaste din nou gloria, redevenind la moda dupa perioada în care a adapostit locuinte sociale. La zece minute de mers, daca te orientezi dupa zmeele de pe cer, descoperi arhitectura comunista a imensei Tian’ an Men Guangchang.

În traducere înseamna «Piata Portii de intrare catre Orasul Interzis», iar Poarta este dominata si acum de imensul portret al lui Mao si lozincile lui despre China populara (înlocuite în fiecare an, sa fie mereu noi).
Ghidul nu are  prea multe informatii despre revolta studentilor din 1989, pentru ca presa si televiziunea sunt si acum controlate de guvern, dar te copleseste cu detalii despre Orasul Interzis, Palatul în care au locuit 24 de împarati, în domnii succesive însumând aproape 500 de ani, între 1420 si 1912. Centrul simbolic al universului chinez – caci împaratul a fost totdeauna Fiul Cerului, pâna la abdicarea lui Pu Yi, din dinastia Qing – a fost deschis publicului în 1949 si vizitat de  milioane de chinezi din provincie, veniti în excursii organizate. Poarta Puritatii Ceresti, Palatul Linistii Pamântesti, Sala Pacii Imperiale, Palatul Armoniei Eterne, Poarta Puterii Divine, Paravanul celor Noua Dragoni, Gradinile Imperiale, Pavilionul celor o mie de Toamne… patru curti, cinci poduri de marmura, 12 figurine la fiecare colt de acoperis, 9999 de încaperi, numere simbolice ale confucianismului… Pe un zid te întâmpina chipul împietrit al Împaratesei Dragon (Dowager Cixi) cu unghii de argint, cea mai puternica femeie care a trait vreodata în China, cunoscuta  europenilor mai ales din perspectiva romantico feminista a romanului «Empress Orchid». Ghidul povesteste despre tirania Împaratesei Mame, intrigile de palat, sutele de concubine si Ultimul Împarat, ajuns din detinator al puterii absolute gradinar în Gradina Botanica. În aceasta avalansa de informatii si impresii nu lipseste decat o epifanie, aparitia nepotului împaratului, în carne si oase, mai bine zis numai piele si os si o urma de spirit: e angajat ca pictor caligraf la magazinul de suveniruri si antichitati al Palatului muzeu. Si, chiar daca n-ai câteva sute de dolari sa-i cumperi desenele, poti sa-l privesti lucrând în timp ce savurezi pe gratis, din partea casei, un ceai de iasomie.

Palatul de Vara (YiheYuan), resedinta de vacanta a ultimei dinastii, e legat indisolubil de aceeasi Împarateasa Cixi, care si-a depasit conditia de femeie, chinezoaica si concubina imperiala devenind Împarateasa «Dragon», un simbol rezervat, ca si culoarea galbena, doar Împaratului, Fiu al Cerului. Cixi a reconstruit Palatul de doua ori, dupa rebeliunea franco engleza din 1860 si dupa Rascoala Boxerilor de la începutul secolului trecut, trecerea ei marcând înca Gradina Virtutii si Armoniei, cu pavilionul de trei etaje care-i adapostea trupa de opera formata din peste 300 de interpreti, Gradina Placerilor Armonioase, unde obisnuia sa pescuiasca, Coridorul de lemn, lung de peste 700 de metri si decorat cu 14000 de picturi, Pavilionul de Bronz, Corabia de marmura, Podul cu 17 arce…

Templul Soarelui (Tian Tan) este o chintesenta a simbolisticii si arhitecturii chineze. E locul în care Fiul Cerului stabilea legaturi spirituale cu zeitatile, pentru bunastarea poporului si binecuvântarea recoltelor: trei porti, una pentru Împarat, alta pentru Zei si alta pentru Curteni, un pod cu trepte rosii, un altar rotund înconjurat de cercuri concentrice din piatra, în multiplu de noua norocos, Zidul ecoului, Dragoni, pasari Phoenix si, nu în ultimul rând, Altarul Cerului cu acoperis albastru.

Cel mai impresionant pentru vizitatorul contemporan ramâne însa parcul care înconjoara Templul construit de Dinastia Ming, cel mai faimos loc de socializare pentru chinezii în vârsta. Pe alei, un grup activo-contemplativ face tai chi, iar altul mai nostalgic intoneaza coruri patriotice din vremea presedintelui Mao. Grupuri ale minoritatilor (în China sunt peste 50 de minoritati recunoscute oficial, cu limbi si obiceiuri proprii) danseaza în costume traditionale.

Femei trecute de a doua tinerete cânta si se unduiesc cu gratie într-un fel de gimnastica cu panglici, în fata spectatorilor ocazionali. Barbati grizonati joaca zaruri si carti.  Bunici si bunicute fac sport alaturi de nepoti. Lumea bate din palme. E ca un film suprarealist.

Marele Zid ramâne brandul de tara al  Chinei.

Serpuitor peste munti si deserturi, cale de mii de kilometri, constând initial din forturi si ziduri de aparare disparate, Marele Zid a fost constituit din unirea acestora dupa unificarea Chinei, cu 200 de ani înainte de Hristos, ca obstacol în calea navalitorilor. În prezent, au fost restaurate portiuni însemnate, lungimea lor fiind incomparabil mai mica decât cea a zonelor distruse în timpul Marii revolutii culturale. Sunt câteva locuri vizitabile si accesibile în apropierea Beijingului: Badaling, Mutianyu, Huanghua Cheng. Ajungi la baza Zidului cu telescaunul, dar poti coborî pe tobogan, cu un fel de sanii cu frâna manuala. În China, se spune ca devii barbat doar dupa ce ai urcat pe Zid, pentru ca drumul ce serpuieste printre metereze, cu trepte accidentate, de marimi inegale, este o adevarata proba de rezistenta fizica, iar caldura si umezeala dubleaza parca distantele dintre turnuri.

Beijingul olimpic

Un modern spectaculos, care începe de la noul Aeroport, inaugurat cu câteva luni înainte de Olimpiada. Din aer, poti sa-i vezi forma de dragon. În interior, îti taie rasuflarea: spatii deschise imense, o organizare de exceptie, indicatoare precise, amabilitate chineza… vestitul Terminal 5 de la Londra pare deja din secolul trecut. La fel si stadionul Olimpic din Munchen, singura structura de gen din care si-ar putea trage filiatia Cuibul de pasari, cladirea proiectata de elvetienii Hertzog si Meuron, panglici de beton intersectate aparent aleatoriu, care opresc zborul acoperisului gonflabil.

Recomandari în Beijing:

• Beijung Opera – interzisa în timpul Revolutiei Culturale, si performata înainte de comunism doar de barbati,  reprezinta o forma de teatru total, mai multe povesti într-un singur spectacol, în care actorii cânta, vorbesc, fac mima, acrobatie, arte martiale si folosesc masti, costume si simboluri vizuale
• Kung Fu – un spectacol  fascinant de dans acrobatic si  arte martiale dezvoltate de calugari Shaolin ca extensie a abilitatilor spirituale. Nici o legatura între filmele americane de gen si kung fu ca arta pura
• Pekin Duck – o mâncare cunoscuta în toata lumea, dar la Beijing se manânca doar crusta crocanta, taiata în fâsii subtiri, combinate cu fâsii de praz si castraveti,  învelite în clatite si înmuiate în sos dulce. În ciuda nenumaratelor calorii, merita încercat macar o data
• Dim Sum – un fel de coltunasi fierti în abur. La o cina dim sum poti gusta peste douazeci de feluri de coltunasi de diferite forme, serviti în reprize, în supa, la felul principal sau la desert, umpluti cu carne, fructe de mare, fructe etc.
• Masaj – costa doar 10 dolari si dureaza o ora si jumatate. Este un masaj puternic, de desfundare a canalelor energetice, executat peste haine.
  
  
  Xi’an, capitala provinciei Shaanxi a fost capitala Chinei pentru 11 dinastii, timp de 4000 de ani. Orasul cu strazi care se intersecteaza în unghiuri drepte e înconjurat de ziduri ce adapostesc nenumarate monumente (Pagoda Micii Gâste, Pagoda Templului Foamei) si artefacte din dinastiile Ming si Han: vase de bronz, cai rotofei din ceramica si statuete planturoase ale faimoasei Lady Yang, un ideal de frumusete rubensiana. Orasul s-a fixat însa pe harta turistica abia dupa 1974, când un fermier cu acelasi nume ca celebra frumusete medievala, dl Yang, a descoperit din întâmplare ceea ce se considera a fi a opta minune a lumii – armata de teracota.

  7000 de soldati cu figuri distincte, arcasi si cai din ceramica în marime naturala au fost depozitati în trei puturi de despotul nebun si sângeros care a unificat China cu 2200 de ani în urma. Ca si faraonii egipteni, împaratii chinezi construiau complexe funerare imense, în care depozitau tot ce le-ar fi putut fi de folos dupa moarte sau în viata viitoare. Cei mai multi îngropau figurine de circa 50 cm, reprezentând soldati, servitori, cai, oi, pasari etc., dar Qin Shi a gândit la o alta scara. Se spune ca peste 700.000 de oameni au muncit peste 35 de ani la constructia necropolei, în care la sfârsit ar fi fost îngropati (pentru a nu-i dezvalui locul de amplasare), alaturi de soldatii care au servit drept modele si de 48 dintre concubinele împaratului, îngropate de vii, pentru a-i tine companie pe celalalt tarâm. Prin comparatie, Ceausescu cu imensa lui Casa, pare aproape uman.

  Desi ar merita o statuie, dl Yang, descoperitorul, care a adus orasului milioane de turisti, traieste si azi, dar din mila vizitatorilor, dând autografe la magazinul muzeului. Cu prilejul vizitei lui Clinton a învatat putina engleza - “how are you?…fine, and you ?… me too…” dar, la momentul cu pricina, s-a emotionat si-a întrebat “who are you?”. Iar Clinton a raspuns: “I am Bill, Hillary’s husband. And you?”. “Me too” – a zis Yang.

   

  Ciongquin este Manhatan-ul Chinei. Orasul peninsular, plin de zgârie nori, traversat de autostrazi si poduri suspendate e situat pe peninsula dintre râurile Yangzi si Jialing si constituie punctul de plecare pentru una dintre cele mai spectaculoase croaziere, catre Barajul celor trei defilee (The Three Gorges Dam). Barajul are cel mai mare sistem de ecluze din lume, iar fluviul Yangze e traversat de peste 140 de poduri, pe o întindere de aproape 650 de km. Rezervorul a fost construit initial pentru a acoperi 15% din necesarul Chinei invadate de fum de carbune dar, din cauza exploziei consumului, a ajuns sa asigure doar 1%. Este o întreprindere uriasa si controversata: a redus inundatiile, dar a pus bariera sturionilor si delfinilor de apa dulce de pe Yangze, a determinat relocarea unui million si jumatate de oameni si constructia a 15 orase moderne, dar a distrus tot pe atâtea locuri istorice, nivelul apei s-a ridicat cu 175 m,  alterând  frumusetea defileelor în ai caror pereti drepti si inaccesibili înca se vad grote cu cosciuge masive plasate acolo, nu se stie cum si de ce, în urma cu mii de ani.
  
  Shanghai-ul e o metropola exploziva, dovada vie a ceea ce poate face concurenta, în cazul acesta fiind vorba de concurenta cu Hong Kong-ul. Pe Bund, cu fata spre râu, zgârie norii si cladirile coloniale alcatuiesc un tablou eclectic impresionant. Cladirile înalte atrag privirea în tot orasul, punând în umbra ramasitele pitoresti ale concesiunilor britanica, americana si franceza sau vechiul Shanghai, cu locuintele lui de 14 metri patrati. La «must see» intra Templul lui Budha de Jad, Bazarul, stradutele pline de magazine de antichitati, Casa de ceai Huxingtiang, cu podul în zigzag care o protejeaza de spirite rele (pentru ca spiritele nu pot sa întoarca la colturi) si, musai-musai, Gradinile Yu.

   

   

  Particularitati:

  • Qi - simbol cosmic al începutului si creatiei în care sunt cuprinse Yin si Yang, fortele opuse. Orice schimbare în univers e rezultatul transformarilor din Qi. Caracterul prin care e reprezentat Qi înseamna drept, dar si bol de orez fiert

   

  • Medicina chineza e întemeiata tot pe filozofia daoista a echilibrului Qi, între Yin si Yang, masculin si feminin,  care poate fi atins prin mijloace naturiste (plante, animale), prin acupunctura, ventuze si masaj energetic

   

  • Feng Shui – are la baza aceleasi principii derivate din Qi, echilibrul dintre vânt si apa. Pozitia usilor, de exemplu, afecteaza influxul energetic si starea generala de bine. Niciodata nu trebuie asezate trei usi în linie. Între ele  e nevoie de obstacole si/sau praguri înalte, pentru ca spiritele nu pot coti si nu pot sari

   

  • Quigong - exercitii de respiratie si miscare în spirit Qi. Lungimea respiratiei e asociata cu lungimea vietii si a starii de bine  

   

  Curiozitati:

  Limba si scrisul - sunt peste 50 de minoritati si sute de limbi si dialecte vorbite pe teritoriul Chinei.  Dialectul Mandarin (Putongua) e, începând cu 1913, limba oficiala. Chiar daca nu se înteleg între ei prin vorbe, chinezii se pot întelege prin scris, pentru ca toate caracterele reprezinta simboluri, pictograme sau ideograme si au ramas relativ neschimbate în ultimii 3000 de ani, în ciuda stilurilor caligrafice diferite.

  Ca sa citeasca ziarul, un chinez trebuie sa învete pe dinafara circa 3000 de caractere. O persoana educata stie cel putin 5000.

  Caligrafia este o arta, fie în sine, fie ca parte integranta a oricarei picturi chinezesti.

  Stampila e si ea o caracteristica a artei chineze, dar si o necesitate. Pâna de curând, stampila a folosit ca act de identitate si, precum amprenta în satele noastre, ca semnatura pe actele oficiale, fiecare chinez având stampila proprie.

  Sticlutele pictate pe dinauntru sunt adevarate opere de arta. Numai  cu rabdare chinezeasca poate un pictor sa lucreze timp de saptamâni întregi la asemenea bijuterii de cristal, jad sau sidef.

  Pictura chineza e considerata cea mai traditionala forma de arta, o îmbinare simbolica între desen, poem si caligrafie, greu de asimilat pentru un european. Tablourile sunt pictate pe hârtie de orez sau pe matase si nu se înrameaza.

  Revolutia culturala, cea mai crunta forma de îndoctrinare socialista si distrugere a traditiilor. Tinerii erau îndemnati sa-si toarne parintii si sa distruga pâna si pozele de familie. Colectivul decidea cine cu cine trebuia sa se casatoreasca si cine sa mearga la reeducare. Cartea rosie a lui Mao devenise lectura de capatâi

  Planingul familial - dupa ce, decenii la rând, chinezii au fost încurajati sa aiba familii numeroase, Presedintele Deng a decis, din cauza suprapopularii, ca fiecare cuplu are în principiu dreptul la un singur copil. Cine se încumeta sa aiba doi copii plateste amenzi toata viata. Copilul unic al cuplurilor de azi e un rasfatat care nu prea stie sa mai faca nimic. Politica nu se aplica în Tibet sau în zonele de granita.

   

  Inventii Chineze:

  Portelanul

  Matasea

  Umbrela

  Zmeul

  Tiparul

  Hârtia

  Sistemul decimal

  Roaba

  Scara de la sa

  Abacul

  Praful de pusca

  Compasul magnetic

  Seismograful