Doar din mare şi din stânci, Cipru face o industrie turistică performantă, în timp ce noi, care avem cu mult mai multe forme de relief sau frumuseţi naturale, nu reuşim decât performanţa de a-i împinge peste graniţe şi pe puţinii români idealişti şi naţionalişti care mai speră încă la o vacanţă naţională.

Am petrecut patru zile la Anassa Hotel, un complex aflat la circa 40 de kilometri de Pafos. Într-adevăr, am făcut mai mult cu maşina (două ore) de la aeroportul din Larnaca până la hotel, decât cu avionul de la Bucureşti până în Cipru, însă, vorba unui localnic… în paradis nu ajungi repede.
Hotelul face parte din lanţul Thanos Hotels, care mai cuprinde alte două hoteluri, Annabelle şi Almyra, însă Anassa este cel de cinci stele, inclus în celebrul concept turistic Leading Hotels of the World. Ca om care călătoreşte aproape lunar, vă pot spune că toate hotelurile care sunt girate de LHW sunt impecabile. N-am avut niciodată vreo surpriză.
N-am găsit niciun cusur locului, de la mâncarea excepţională, la peisajul absolut magnific, desprins parcă din vederile turistice, de la un spa fabulos, până la camerele cu vedere la mare.
Hotelul are arhitectură gotică la interior, dându-ţi impresia că ar fi construit într-o veche catedrală. De altfel, pe unii dintre pereţii holurilor sunt realizate, din mozaic tipic bizantin, scene care înfăţişează diferiţi sfinţi biblici.

Există şi o capelă ortodoxă unde se pot oficia nunţi, botezuri, logodne sau slujbele de peste an.
Două piscine, una pentru copii şi alta pentru adulţi, sunt înconjurate de un bar, în care am băut până şi suc de pepene roşu, şi de un restaurant marin, în aer liber, care mi-a amintit de Zanzibar.

În piscina mare este o fântână arteziană pe care am mai văzut-o doar în hotelul Royal din Evian. Plaja era impecabilă. N-am văzut nici ţigănia şi nici algele de la Marea Neagră, ca să nu mai vorbim că liniştea nu ne era tulburată de vreo manea şi nici de muzica cultă.
Aveam trei restaurante la alegere, pentru fiecare gust gastronomic. De la mediteranean, până la asiatic sau grecesc.
O dată la zece zile, se organizează un spectacol tipic tradiţional cu muzică cipriotă şi cu preparate tradiţionale. Având în vedere istoria zbuciumată a ţării, divizarea între Grecia şi Turcia, precum şi influenţele celor două ţări, practic, ai ambele tradiţii şi ambele bucătării la îndemână. Deci, putem spune că ai 2 în 1. Bucătăria este gustoasă şi are de la creme de năut, de iaurt, de brânză, până la legume, peşte, fructe de mare…
Într-una din zile am făcut o plimbare cu barca prin împrejurimi. Am văzut golfuleţe, Laguna Blu, o insulă pe care pescăruşii îşi depun ouăle şi devin agresivi când te apropii şi am văzut o mare atât de bleu şi de limpede, ca-n Oceanul Indian. Stăteam şi ne minunam cum ştiu ciprioţii să „împacheteze” turistic nişte stânci şi nişte ape, însă m-aş întoarce oricând să le revăd.
Până şi nevoia de shopping poate fi satisfăcută, deşi zona nu este una comercială. Dacă erai genul fashion victim, aveai în buticul hotelului o selecţie de excepţie Miu Miu, Prada, Etro, iar la 50 de kilometri, în Pafos, un market tradiţional, artizanal, unde găsiţi eşarfe, argintării, săpun vegetal, sandale împletite din piele artizanale, genţi brodate ş.a.m.d.

In acest loc, legenda spune ca Adonis a vazut-o, scaldandu-se goala, pe Afrodita...E doar o legenda insa!
Am vizitat, nu departe de hotel, Băile Afroditei… un soi de grotă deschisă în care din munte curge permanent apă. Legenda spune că aici a văzut-o Adonis pe Afrodita scăldându-se şi că s-a îndrăgostit pe loc de ea. Acest loc, deşi nu are nimic spectaculos în sine, este încărcat de iluzii şi superstiţia potrivit căreia dacă te speli pe faţă cu apa din lac nu vei îmbătrâni, are succes în rândul turiştior care vor să fie veşnic tineri. Şi toţi vrem asta, nu?
De altfel, se spune că Insula Cipru este exact locul în care s-ar fi născut Afrodita şi frumuseţea s-ar fi transmis de la om la natură sau invers. Cipru este locul ideal pentru romantici, este un paradis care te-ndeamnă la dragoste, aşa cum alte locuri te stimulează pentru somn sau pentru distracţii.
Nu vă pot spune prea multe despre viaţa de noapte, întrucât eu, oricum, nu sunt genul barurilor sau al night cluburilor.
Mai erau de vizitat biserici, o mănăstire de călugări unde se face un vin special, sate tradiţionale cipriote unde puteţi mânca în taverne tipice. Doar că fiind prima plajă pe anul asta, am preferat să stau mai mult la malul mării.
La ora la care aceste rânduri văd lumina tiparului, m-am întors de la Paris şi sunt la Istanbul.