22 Iunie 2010


Dacă vrei să te îndrăgosteşti… vino la Istanbul. Eu n-am vrut… am venit pentru a pune la punct detaliile unui interviu cu premierul Erdogan, însă… după ce am avut un dinner în cel mai frumos restaurant din Europa, Sunset, cu lumânări pe masă, cu sobe cu flăcări, pe terasă, cu muzică romantică din anii ‘60, cu Bosforul la picioarele noastre şi podurile luminate, şi cu tăceri lungi pentru că vorbele ar fi tulburat romantismul… m-am îndrăgostit eu însămi.

Un oraş pe două continente, care pare a uni până şi doi oameni aparent depărtaţi… de vârstă, de distanţă, de ţări….

Istanbul, regina oraşelor, este locul unde se-ntâlneşte enigmaticul Est cu modernul Vest, locul unde vechile tradiţii otomane interacţionează cu civilizaţia europeană, unde intelectuali diferiţi, religii diferite coexistă în armonie, locul unde se întâlnesc trei imperii, roman, bizantin şi otoman. Se spune că regii au fost captivaţi de grandoarea acestui oraş, împăraţii au fost magnetizaţi de splendorile sale, iar sultanii s-au inspirat din frumuseţea lui. Sunt pentru a treia oară aici şi de fiecare dată e copleşitor. Are ceva mistic. Care-ţi intră pe dinăuntru. E un soi de stare psihedelică, o nirvana interioară!!!!

Bosforul de pe terasa Four Season

O cafea turceasca pe terasa Four Seasons

Hagia Sofia

In picioarele goale la moschee

Gondola in varianta turceasca!

Lobby-ul hotelului Four Season Istanbul

Unul dintre cele mai vechi oraşe din lume, Istanbul, şi-a asumat, de-a lungul istoriei sale de peste 8000 de ani, mai multe nume. Locaţia excepţională, din punct de vedere geografic, a unei aşezări mici la începuturi, a fost factorul principal în transformarea Bizanţului în oraş roman. Mai apoi, oraşul a fost numit după Constantin cel Mare, împlinind astfel visul marelui conducător.

De-a lungul istoriei sale, acest oraş a fost o viziune, chiar o utopie, la care aspirau şi alţii, în afara lui Constantin. Fiind în mâinile unor excepţionali conducători, oraşul s-a transformat într-unul dintre cele mai mari din lume.

Cu monumentele sale impozante, poziţia strategică şi căile de comerţ profitabile, prosperitatea oraşului a provocat invidia tuturor şi a devenit ţinta predilectă a atacurilor şi asediilor din Est şi din Vest. Oraşul a rezistat tuturor acestor asalturi, inclusiv incursiunilor arabe, dar, în cele din urmă, a fost cucerit de creştini, în 1204, când cruciaţii au invadat oraşul. În ciuda acestui fapt, oraşul a devenit un rai nu doar pentru navele care acostau, dar şi pentru oamenii de orice rasă, religie sau naţionalitate. Atât locuitorii băştinaşi cât şi cei care se aflau în trecere şi-au lăsat amprenta asupra oraşului şi au răspândit impresiile lor şi pe alte tărâmuri.

Când cei care au creat capitala medievală magnifică au dispărut din istorie, oraşul a renăscut sub conducerea altor stăpâni, ajungând la o formă considerată unică. Noul lui conducător era tânărul sultan otoman Mehmed al II-lea. Clădind un imperiu nou pe pământurile vechiului Imperiu Roman, tânărul conducător a transformat noua capitală, readucându-i splendoarea iniţială dar şi oamenii „coloraţi”, din Est şi din Vest. Cucerirea oraşului de Mehmed al II-lea a însemnat începutul unei noi istorii, o nouă eră pentru Istanbul. Structura cosmopolită a Imperiului Otoman, care era populat de oameni de diferite religii, naţionalităţi şi istorii, se reflecta în Istanbul. Aristocraţii bizantini, fanarioţii greci, care-şi menţineau poziţiile influente obţinute sub conducerea otomană, coloniştii genovezi care, de secole, deţineau oraşul Galata din nordul Istanbulului, comunităţile greceşti şi armene şi patriarhatele care continuau să existe aici, dar şi negustori de toate naţionalităţile erau întovărăşiţi de artişti şi meşteşugari, care veneau din ţinuturi îndepărtate pentru a face parte din noua eră, şi, mai târziu puţin, de evreii spanioli exilaţi de Inchiziţie. Comunităţi mari de musulmani, inclusiv soldaţi, fermieri şi clerici, au venit din diverse zone ale imperiului pentru a se stabili în oraş, creând astfel o impresionantă structură demografică, extrem de diversificată.

Însă, dincolo de istoria sa veche, Istanbul a devenit unul dintre cele mai importante oraşe ale Turciei moderne fondate de Kemal Atatürk, cel care este considerat şi astăzi reformatorul acestei ţări şi primul ei preşedinte.

Portretele lui Atatürk sunt expuse şi astăzi pe străzile Istanbulului, iar turcii spun că lui îi datorează nu doar o schimbare în educaţia lor şi în vestimentaţie (în 1923, Atatürk a dat o lege prin care toţi turcii erau obligaţi să se îmbrace în cămăşi albe şi în costume, renunţându-se la fesul old-fashion şi porturile tipic musulmane cu şalvari), ci şi în votul femeilor pentru Parlament sau în trecerea de la legea musulmană la codul elveţian.

Expoziţia „8000 de ani ai unei capitale” reuneşte opere de artă şi artefacte, aduse din toată lumea, pentru a arăta vizitatorului curios trecerea celor trei imperii prin aceste locuri. Sunt expuse 500 de lucrări pentru prima dată. Din păcate, n-am putut face fotografii în interior, ci doar afară, în curtea muzeului Sakip Sabanci, amenajat în fosta locuinţă a unuia dintre cei mai bogaţi turci.

Sigur, e mult de scris despre un oraş ca Istanbulul, iar mie mi-e cu atât mai dificil cu cât nu am petrecut în el decât trei zile. Nu poţi cunoaşte toate detaliile şi tipicurile sale, mai ales că, aşa cum îmi spunea un prieten care vine aproape săptămânal aici, „Istanbulul poate fi definit drept a world in one city”.

O să mă reîntorc şi-o să vă mai povestesc…

Preisoria si nasterea orasului

Constantinopol, capitala Imperiului Bizantin

Constantinopol, capitala Imperiului Otoman