21 decembrie 2008

Intre un concert aniversar al Madrigalului si unul, tot aniversar, al Filarmonicii “George Enescu”, am poposit cateva zile la Megève.

Nu schiez si ma inscriu definitiv in categoria celor care ar da orice pentru o mare aproape. Iubesc caldura, de la cea umana, pe care o daruiesc fara sa astept replay, pana la cea termica, pe care o ridic in orice camera m-as afla.

Megève insa mi s-a parut tinutul care-ti poate schimba perceptii si chiar certitudini pe care le aveai despre tine in raport cu formele geografice. In camera hotelului din Londra, unde  fusesem de ziua mea, am citit cronica de travel a unei reviste de acolo. Asa am descoperit un chalet superb, „Les fermes de Marie”, asa le-am impartasit prietenelor mele descoperirea acestui loc minunat de pe Terra si asa m-am trezit cu darul uneia dintre ele, care mi-a pus intr-un plic biletul de avion si un weekend platit in acest loc. O alta mi-a urat la plecare sa ma intorc indragostita! Zambesc… pentru ca urarea i s-a indeplinit… M-am intors indragostita. Si de un om, si de un loc.

A fost magic! Totul este de o eleganta naturala, fireasca, de parca bunul-gust si privirea atenta la detalii s-au format in Megève. Cand am ajuns eu, totul era zapada! Pasionatii  sporturilor de iarna pot alege 600 ha amenajate pentru schi sau pot opta pentru drumetii. Zonele pregatite pentru turisti se extind in functie de sezon, uneori cu pana la 400  km, astfel incat puteti ajunge pana la Val Montjoie. Ceilalti, care nu vin aici numai pentru sporturile de iarna, isi pot bucura privirea cu panorama extraordinara pe care o ofera Alpii Francezi, sau pot alege lectura, tot un fel de sport extrem!

“Les fermes de Marie” este locul ideal… Intim, cat sa nu te simti singur in imensitatea peste care domneste zapada, dar intr-ajuns de spatios cat sa-ti incapa toate gandurile, toate bucuriile si toate asteptarile pe care le ai de la anul ce urmeaza sa vina. Camerele sunt luxoase si sofisticate, dar accesorizate cu lucruri atat de obisnuite, tocmai pentru a-ti oferi, intr-o masura, sentimentul de „acasa”. In fiecare dimineata deschideam ochii pe una dintre culmile Mont Blancului. Totul era purificat de alb, vile elegante din lemn, oameni politicosi, copii zglobii jucandu-se-n zapada, un peisaj de poveste!

Am petrecut ore-ntregi in biblioteca chaletului, cufundata-ntr-un fotoliu moale, cu lemnele din chemineu trosnind alaturi, cu un ceai de Vervena, inspirator pentru lucrul la cartea pe care v-am promis-o si pe care v-o daruiesc anul viitor.

Magie, bucurie, un alt timp in anotimp, cantece de iarna, craciunite si lumini, o atmosfera de sarbatoare, toate erau stranse la un loc, pe strazile micute ale statiunii si pe partiile inalte unde schiorii se incarcau cu energia sportului preferat. Se spune ca nu poti sa-ti dai seama cu adevarat de frumusetea locurilor, decat daca te intorci in timp, pana in 1916. Atunci, Baroneasa de Rothschild a decis sa creeze un loc care sa rivalizeze cu prestigioasa statiune elvetiana Saint Moritz. Urmand sfatul antrenorului sau de schi, a ales Megève pentru construirea faimosului hotel Mont d’Arbois. In iarna lui 1923-24, statiunea ii gazduia pe regele Albert si pe regina Elizabeth a Belgiei. De atunci, micul oras s-a dezvoltat, devenind un nume bine-cunoscut pentru cei care aleg sa petreaca o vreme in lux, dar care, in acelasi timp, se feresc de locatiile cu nume arhicunoscute, spre care inclina cei care s-au imbogatit peste noapte…

Acum cativa ani, in pragul zilei mele de nastere, va marturiseam cat de important e sa va faceti voi insiva cadouri. Puteti alege o calatorie in care sa plecati singuri, dar trebuie neaparat sa stati intr-un hotel de lux, pentru ca altfel singuratatea e deprimanta. Incepeti prin a va imagina padurea, apoi granitul brut, treceti prin culorile si aromele speciale ale Spa-urilor si veti descoperi cam ce simt clientii de La Fermes de Marie! Nu pot decat sa sper ca veti ajunge acolo, candva!

Sunt lucruri pe care nu le poti descoperi decat aici… Caci numai la Megève sunetul pe care potcoavele cailor il fac prin zapada abia asternuta pare de basm, iar clinchetele de zurgalai se aseamana cu cele de la sania lui Mos Craciun.

Visatorii se pot pierde in expozitii, spectacole, iar pragmaticii, in magazine si cluburi. Oferta este variata si de calitate. Spectacole ca „Marry Poppins pe gheata” ori „Boleroul” lui Ravel, sporturi practicate la cel mai inalt nivel (de pilda, Turneul International de hockey pe gheata de la Palatul Sporturilor), Carnavalul Zapezilor, sau Cupa Vacheron-Constantin de golf pe gheata sunt doar cateva optiuni pe care turistii le-au apreciat de-a lungul timpului.

Aceste locuri de poveste au intrat in istorie inca de la sfarsitul anilor ’40, atunci cand francezii le-au redescoperit frumusetea si aproape ca le-au reinventat. In anii ’60 avea sa se formeze o noua conjunctura, oferita de oamenii de cultura: cineasti, scriitori, artisti, care prin prezenta lor au potentat valentele artistice si culturale pe care le-a capatat statiunea.

Tot in perioada aceea, Georges Boisson, unul dintre marii patroni de presa ai epocii, i-a telefonat fondatorului celebrului Paris Match si i-a povestit despre frumusetea neexploatata a Megève-ului. Acesta a trimis un fotograf tanar, Roger Vadim, care a realizat fotografiile unui reportaj despre vedetele (pe atunci in devenire) Leslie Caron si Christian Marquant. Titlul articolului a fost „Megève si copiii sai teribili”. Reportajul aparut in ianuarie avea sa aduca in aceasta statiune un numar impresionant de vedete. De atunci, statiunea a devenit cunoscuta ca fiind alegerea pe care o prefera oamenii politici, dar si figuri importante ale literaturii, teatrului, cinematografiei. Mai mult decat atat, Megève devenea in acele timpuri cel de-al XXI-lea arrondissement al Parisului.

Cativa ani mai tarziu, tanarul fotograf care ii susprinsese pe „copiii teribili” cunostea celebritatea datorita foto-reportajului „Si Dumnezeu a creat femeia”. Fotografiile pentru acestea fusesera realizate in Megève… Acelasi Roger Vadim avea sa o lanseze, peste ani, pe Brigitte Bardot, oferindu-i un rol in filmul inspirat de foto-reportajul de la Megève! De alfel ea a si fost femeia cu care s-a casatorit mai apoi…

Stiu ca Dumnezeu isi tine intotdeauna o mana pe umarul meu si tocmai de aceea  n-am considerat intamplatoare legenda despre floarea de colt.  Se spune ca floarea de colt (l’edelweiss) s-a nascut in Paradis, dintr-un fulg din lana de miel, pe care Sfanta Fecioara l-a lasat sa atinga pamantul dupa ce Ea a adormit torcand… Se pare ca aceasta floare aduce noroc celor care o culeg. Cel putin asa este traditia in Megève…

M-am urcat in avionul care m-a dus de la Geneva la Zürich… si m-am indragostit.