Cum ar fi fost să vin la New York şi să nu mă duc la Operă?!

Într-una din seri, m-am dus la Metropolitan Opera.300 de dolari biletul… Ce lume, ce toalete, ce sală, ce candelabre! Vă spun sincer! Chiar de-ar fi fost să nu mănânc trei zile şi tot aş fi dat trei sute de dolari pentru un bilet la Metropolitan. Am văzut „Madame Butterfly” de Puccini. Nu era prima dată, dar muzica este înălţătoare ori de câte ori ai asculta-o! Pe această scenă au cântat şi Maria Callas, şi Monserat Caballe, şi Angela Gheorghiu, şi Eugenia Moldoveanu. Nici nu sunt în stare să vă povestesc ce am simţit exact! Sunt clipe în care muzica, drama celor de pe scenă, luxul pe care îl afişează cei din stânga sau din dreapta ta, te fac să uiţi dimensiunea redusă a clasei tale sociale. Este o altă lume. Şi nimic nu se compară cu atmosfera de la Operă! Credeţi-mă! Nu, nu mai ziceţi, unii dintre dvs că nu vă place şi gata! Cele mai frumoase poveşti de dragoste se desfăşoară pe scenele de operă, iar suspinele şi trădările numai la operă se transformă în voci şi acorduri divine.

Cum să nu vă placă Violetta? Sau Cio-Cio-San? Imposibil! Am plecat de la Metropolitan şi voiam să mor… să nu mă mai trezesc decât atunci când voi fi din nou în aceeaşi sală!