Plec cateva zile la Paris… cu prietenele mele, intr-un fel de „Sex and the City” personal, in care ele zic ca eu sunt Carrie (fara Big).

Am primit, zilele acestea, manuscrisul Jurnal, pe care printesa Jeanne Bibesco l-a tinut in 1931. Descendenta a Maresalului Ney (el insusi inconjurat de glorie si mister) si a celebrei familii de boieri valahi, la 21 de ani se calugareste si infiinteaza, din banii proprii, o manastire de maici in Algeria, unde devine stareta. Cativa ani mai tarziu, cand lacasul este pus sub semnul incertitudinii, ea vine la Paris si cere o audienta primului-ministru de atunci, Emile Combes. Conform ritului catolic pe care-l reprezenta, Jeanne Bibesco apare in fata premierului desculta si, pana la finalul audientei, il cucereste pe acesta de partea cauzei sale. Va fi debutul unei lungi corespondente si al unei amicitii de genul celei dintre Heidegger si Arendt. Dupa 40 de ani, printesa Bibesco renunta la calugarie si se intoarce la Paris, intrand in cercurile aristocratice pariziene. In timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial, ea devine spioana pentru statul francez. Un destin fabulos.

Lasati-ma sa-i citesc Jurnalul si va povestesc apoi gandurile si trairile acestei femei, despre care romanii stiu atat de putin sau aproape nimic.

Plecaciuni celui care mi-a ales acest cadou.

Multumirile sunt dublate de o dragoste infinita si disperata ca acest vis imposibil pe care mi-l scot din inima sa i-l dau!

http://www.youtube.com/watch?v=sZE4KGB6Wt4&feature=related

„Tablourile din inima mea”


11 Mai 2009

Pana pe 10 august, Centrul de arta moderna „George Pompidou” (om politic si presedinte al Frantei din 1969 pana in 1974) gazduieste o retrospectiva superba dedicata pictorului Vassily Kandinsky. Rus la origini, dar, in egala masura, format la scoala germana de arta, considerata la acea vreme (inceputul anilor 1900) cea mai buna din Europa, Kandinsky va sfarsi la Paris. Desi a fost primit in Academia de Arte Frumoase, a parasit-o, revoltandu-se impotriva academismului. Din aceasta febrila opozitie fata de tot ceea ce era „deja stabilit”, Kandinsky si alti novatori vor pune bazele unui grup intitulat „Phalanx” si, pe langa o Academie de pictura si desen proprie, va coordona o miscare artistica initiatoare si precursoare fata de tot ceea ce avea sa insemne abstractionism in arta. Desi raman fidela Renasterii si Impresionismului, trebuie sa recunosc ca toate curentele din arta secolului XX au modificat pentru totdeauna principiile traditionale. Practic, nimic nu a mai fost la fel. Kandinsky si Heidegger au in comun, cel putin, momentul biografic emotional, in care fiecare se indragosteste de o eleva careia ii era profesor. Filozoful german de Hannah Arendt, iar pictorul rus, de Gabriele Munter, careia ii scria, in 1915, ca „marile tablouri i se formeaza incet, incet, in inima”.

Pentru a intra in Centrul Pompidou, am stat la o coada de 30 de minute.  Duminica am vizitat expozitia de la „George Pompidou”, grupata in perioade artistice reprezentative. Multe dintre lucrari le vazusem deja la Galeria Tetriakov din Moscova (unde am intalnit cele mai frumoase, cele mai expresive, de dimensiuni impresionante, picturi religioase pe lemn din viata mea) si la Muzeul Guggenheim, in urma cu doi ani, intr-o vizita la New York, pe care o voi tine minte mereu… caci tare indragostita si iubita eram.
Exact cele „Cateva cercuri” imi amintesc ca mi-au inspirat un zambet si l-am intrebat pe cel de langa mine: „Ma, iubire, tu intelegi ceva din cercurile astea? Ca eu nu-nteleg nimic. Parca-s moleculele de dinaintea formarii fetusului!”, ne-am amuzat amandoi.
Acum, la Paris, insa, sunt reunite cele mai frumoase tablouri ale pictorului si trebuie sa recunosc ca formele, liniile, cercurile, volumele, care par iregulate si fara nicio logica, sunt o feerie de culori magnifice.
Pe langa tablouri, expozitia reuneste si o serie de articole si scrieri, atat din studiul „Spiritul in arta”, publicat in 1911, cat si din „Almanahul Calaretului Albastru”, din 1912 (inspirat de grupul omonim constituit cu un an in urma), precum si o serie de manuscrise olografe.
Tablourile il ajuta pe privitor sa inteleaga (in abstract, desigur) influentele pe care momentele biografice exterioare – cum ar fi atmosfera rusofila de la Paris de la inceputul secolului, instalarea la München, Primul Razboi Mondial, Revolutia din Octombrie, sederea la Weimar din 1922 si inchiderea scolii din Berlin in 1933, Expozitia internationala de la Paris din 1933 – le-au avut asupra creatiei celui care, dincolo de mitul unei abstractizari care va imparti lumea, este considerat unul dintre cei mai importanti artisti ai secolului XX.

Florile de la George V…


12 Mai 2009

Tin minte ca, prima data cand am intrat in 
hotelul George V din Paris, cu ani in urma, am zis: „Doamne, cum este posibila atata frumusete?!?”
Aranjamentele florale pe care le-am vazut aici sunt UNICE in lume. Nicaieri, nici la nunti sau botezuri, nici in filme sau in alte hoteluri, n-am vazut o asemenea splendoare, o asemenea viziune florala.

Autorul acestor creatii, care depasesc migala bijuteriilor cu diamante, este americanul Jeff Leatham, cel caruia florile i-au schimbat destinul, pentru ca el insusi sa schimbe, pentru totdeauna, „legenda” hotelului George V din Paris.

Cu vreo sapte luni in urma, impresionata de talentul sau, mi-am spus ca trebuie sa fac un interviu cu acest personaj, din mainile si imaginatia caruia ies asemenea regaluri pentru ochii privitorului, si i-am trimis o scrisoare. N-am primit niciun raspuns si-am fost foarte dezamagita, mai ales ca protocolul la o astfel de Casa impunea macar un refuz scris.

Sambata trecuta, cum stateam eu, asa, intr-unul din fotoliile hotelului parizian, vad ca trece pe langa mine un carucior mare, pe care erau asezate mii de flori, si un majordom care-l impingea catre terasa. Cativa pasi mai in urma, vad din spate un tip care parea ca are o treaba importanta cu cel din fata lui. Le zic prietenelor mele: „N-o fi asta Jeff ???”. Si, ce sa vezi?! El era.

Mi-am luat inima-n dinti si am iesit pe terasa, strigandu-l familiar: „Jeff, how are you! I‘am so happy to meet you!”… Incep eu sa-i spun ca-s din Romania, ca-s ziarista… Ii spun despre scrisoarea trimisa si, cu toate scuzele din lume, imi raspunde ca n-a primit-o. Vorbim despre minunatiile care ii ies din maini si, la intrebarea mea curioasa: „Cum de imaginezi asemenea aranjamente?”, mi-a raspuns sincer ca nu stie nici el… ca e dincolo de logica si ca, pur si simplu, face ce simte, nu gandeste, nu are o strategie, nu isi programeaza nimic apriori.

Jeff Leatham este, cu adevarat, un couturier
al florilor. Indelungata poveste de dragoste a lui Jeff cu florile a inceput in 1995, cand, plimbandu-se prin Paris, a fost patruns de frumusetea unei florarii. Prima sansa a primit-o in Los Angeles, datorita talentului unic in design floral, iar acum, cu ajutorul a sapte asistenti, creeaza pana la 100 de aranjamente pe zi, folosind 15.000 de flori saptamanal. Jeff refuza repetitia, asa ca fiecare creatie este o provocare pentru unicitate, de la aranjamentele maiestuoase, care troneaza impresionant in lobby-urile hotelului, pana la intimele paturi de trandafiri plutind in cuburi de sticla.

Artistul prefera culorile deschise in sezonul rece, iar pe cele inchise, vara, este partinitor rosului, intrucat ii place sa scoata in evidenta diverse nuante dintr-un ansamblu monocromatic. Este impresionat de tulpinile arcuite gratios ale calelor, crinilor si florilor de amaryllis, dar este atasat si de trandafiri sau lalele. Pe acestea le asaza deseori in vaze inalte si transparente, din care florile se revarsa natural, insa foloseste si vaze neconventionale sau sfesnice. Langa unele aranjamente am gasit lumanari sau pene, sau catifea in culoarea florilor.

Nu numai eu, ci oricare alt oaspete al hotelului se fotografiaza langa aranjamentele lui Jeff, ca in fata Arcului de Triumf sau a Turnului Eiffel.

Florile de la George V sunt, pur si simplu, un obiectiv turistic pentru oricine viziteaza Parisul. Eu iubesc florile. Iubesc sa le primesc, dar, mai ales, iubesc sa le daruiesc. Cei care ma cunosc stiu asta, iar Jeff Leatham spunea ca „florile scot la lumina pasiunile din interiorul oamenilor”…

Va daruiesc si voua… cateva dintre imaginile care mie mi-au incantat ochii si mi-au bucurat sufletul.