Popasul Bucovina este “opera” unor maini sisifice si a unei munci innobilate nu de vilele superbe construite in complex si nici de festinul gastronomic unic, ci de nostalgia revenirii pe care o ai la plecare.
Doamna Chetraru, proprietara acestui loc de miracol trupesc si sufletesc, supravegheaza totul si nu lasa nimic intamplarii sau neprevazutului, de la cuvertura de pat traditionala, dar eleganta, pana la perdelele asortate cu aceasta, de la imaculatul fetei de masa pana la gustul divin al fripturii de miel sau al sarmalelor si papanasului. N-am mancat nicaieri in lume mai bun, mai curat, mai gustos, mai desavarsit. Nu stiu daca Andrei Plesu a fost aici, insa locul ar “ingenunchia” gurmandul si-ar inspira filozoful pentru un tratat/oda despre congruenta dintre culinar si divin pe tinutul bucovinean.
“Popasul Bucovina” si Sucevita, in general, sunt dovada ca intr-adevar omul sfinteste locul.