La-nceput, in urma cu vreun an, cand s-a deschis Petit Heritage, am fost tare incantata. Mi-am spus, in sfarsit, in Dorobanti, sufocat de cafenele, dar de prea putine restaurante de calitate, in care sa mananci ceva, repede si usor, s-a deschis locul in care aveam sa-mi iau de obicei pranzul. L-am laudat nu doar unuia dintre actionari, Serban Ciusca (pe Dinu Patriciu nu mi-am permis sa-l deranjez cu laudele!), ci si prietenelor, prietenilor si celor care ma-ntrebau tangential ce le recomand in zona. Mi-au placut icrele de stiuca, cocq aux vin-ul si painea neagra speciala.

Imi placea atmosfera cocheta de bistro parizian si faptul ca nu era prea populat din cauza preturilor deloc prietenoase.

Apoi, incet, incet…am inceput sa fiu dezamagita de loc, mai ales de meniul, format din 5 variante, MEREU aceleasi.

Intr-un an, ganditi-va cam de cate ori as fi putut experimenta variantele culinare !!! La un moment dat le-am recomandat sa diversifice meniul insa nu m-a ascultat nimeni.

Mai mult, nu mai sunt sigura nici ca mancarea e gatita in fiecare zi…pentru ca azi am mancat o pulpa de rata care parea sa fie gatita de patru zile, incalzita si reincalzita. La inceput devenisem membru cu card de fidelitate. Astazi…le trimit nu doar cadrul inapoi, ci si deziluzia pe care o resimt !!!